Coada unei vulpi nu este doar un ornament, ci un instrument vital care servește drept pătură termică, cârmă pentru echilibru și mijloc de comunicare.

Coada vulpii roșii (Vulpes vulpes) reprezintă aproximativ o treime din lungimea totală a corpului său, măsurând între 30 și 50 de centimetri. Această structură anatomică este acoperită cu o blană densă care captează aerul, creând un microclimat cald în jurul zonelor sensibile ale corpului în timpul somnului. Studiile biologice arată că acest mecanism de conservare a energiei este vital în climatele arctice și temperate, unde temperaturile scad frecvent sub îngheț.Din punct de vedere biomecanic, coada funcționează ca o contrapondere activă. Cercetările publicate în jurnale de zoologie subliniază că, în timpul urmăririi prăzii, vulpea poate face viraje bruște la viteze mari folosind inerția cozii pentru a-și schimba centrul de masă. Acest comportament este similar cu cel al ghepardului, oferind o agilitate superioară în habitate dense sau pe teren accidentat.Comunicarea vizuală este un alt pilon al utilității cozii. Vulpile posedă o glandă supracaudală, situată pe partea superioară a cozii, care secretă mirosuri folosite pentru marcarea teritoriului. Poziția cozii, fie că este ridicată vertical în semn de dominanță sau lăsată în jos în semn de supunere, este un limbaj vizual clar studiat de etologi precum David Macdonald. Astfel, evoluția a transformat coada într-un instrument multifuncțional care optimizează termoreglarea, locomoția și interacțiunea socială.