În momentele de frică extremă, creierul accelerează procesarea informațiilor, creând iluzia că timpul încetinește.

Fenomenul perceperii timpului încetinit a fost studiat intens de cercetătorul David Eagleman de la Baylor College of Medicine în anul 2007. Într-un experiment celebru, participanții au fost lăsați să cadă liber de la o înălțime de 45 de metri într-o plasă de siguranță, fără nicio coardă de susținere. Această experiență terifiantă a activat mecanismele de supraviețuire ale creierului.Rezultatele au arătat că, deși participanții nu au dobândit o viteză de procesare vizuală supraumană în timp real, amintirile lor despre cădere au fost mult mai dense. Amigdala cerebrală, centrul emoțional al creierului, preia controlul în timpul situațiilor de viață și de moarte. Aceasta forțează sistemul de stocare a memoriei să lucreze la capacitate maximă pentru a capta orice detaliu relevant.În mod normal, creierul filtrează majoritatea stimulilor pentru a economisi energie, dar frica elimină aceste filtre. Când creierul recuperează aceste amintiri ultra-detaliate, el interpretează densitatea mare de informații ca pe o durată de timp mai lungă. Acest mecanism adaptiv ne-a ajutat strămoșii să identifice rute de scăpare sau pericole în fracțiuni de secundă, crescând șansele de supraviețuire în fața prădătorilor.