Muzica profundă activează aceleași circuite cerebrale ca frica de moarte.

Fenomenul prin care muzica provoacă fiori reci sau piele de găină este cunoscut sub numele de frisson. Un studiu major publicat în anul 2011 în jurnalul Nature Neuroscience a demonstrat că acest proces este strâns legat de eliberarea de dopamină în striatul ventral și dorsal. Aceste regiuni fac parte din sistemul de recompensă al creierului, fiind activate în mod normal de stimuli vitali precum hrana sau sexul.Cercetările efectuate la Universitatea Harvard și publicate în PLOS ONE în 2015 au arătat că aproximativ 50% din populație experimentează frisson. Scanările RMN au dezvăluit că persoanele care simt acești fiori au un volum mai mare de fibre nervoase care conectează cortexul auditiv cu zonele ce procesează emoțiile. Această conectivitate sporită permite muzicii să declanșeze reacții fiziologice intense, similare cu cele de supraviețuire.Din punct de vedere biologic, creierul procesează uimirea (awe) ca pe o formă de incertitudine cognitivă. Atunci când suntem martorii unui apus spectaculos sau ascultăm o simfonie grandioasă, cortexul cingulat anterior și insula sunt activate puternic. Aceste zone monitorizează conflictele și erorile, fiind aceleași regiuni care răspund în fața unei amenințări iminente sau a fricii de moarte.Hipotalamusul reacționează la acești stimuli prin activarea sistemului nervos simpatic. Acesta comandă mușchilor arrector pili să se contracte, o reacție vestigială care în trecut ajuta mamiferele să pară mai mari în fața prădătorilor. Astfel, frumusețea copleșitoare a muzicii este interpretată de corpul nostru printr-un mecanism arhaic de alertă și auto-apărare.