Nou-născuții strănută imediat după naștere pentru a-și curăța căile respiratorii de lichidul amniotic.

În timpul celor 40 de săptămâni de gestație, fătul este înconjurat de lichid amniotic, care pătrunde în plămâni și în cavitățile nazale pentru a ajuta la dezvoltarea sistemului respirator. La naștere, trecerea prin canalul pelvian comprimă toracele, eliminând o mare parte din acest lichid, însă restul trebuie eliminat prin reflexe naturale. Strănutul este unul dintre primele mecanisme de apărare ale nou-născutului, fiind declanșat de receptorii din mucoasa nazală imediat ce intră în contact cu aerul.Conform Academiei Americane de Pediatrie (AAP), nou-născuții sunt „respiratori nazali obligatorii” în primele 3 până la 4 luni de viață. Aceasta înseamnă că ei nu pot respira eficient pe gură decât dacă plâng, făcând curățarea nasului o prioritate biologică absolută. Orice mică obstrucție cauzată de lichidul amniotic rămas, mucus sau particule de praf poate îngreuna alimentarea și somnul bebelușului.Studiile clinice arată că acest reflex este controlat de centrul strănutului din bulbul rahidian, o parte a trunchiului cerebral responsabilă pentru funcțiile autonome. Deși părinții se pot îngrijora crezând că bebelușul este răcit, strănutul repetat în primele zile este un indicator de sănătate neurologică și respiratorie. Acest mecanism asigură că trecerea de la viața acvatică la cea terestră se face fără complicații respiratorii majore.