Plajele cu nisip negru se nasc aproape instantaneu atunci când lava fierbinte întâlnește apa rece a oceanului.

Procesul de formare a nisipului negru este un fenomen geologic numit fragmentare hidroclastică. Atunci când lava bazaltică, având temperaturi de peste 1.100 grade Celsius, intră în contact cu apa oceanului la aproximativ 20-25 grade Celsius, șocul termic este atât de violent încât roca se pulverizează instantaneu. Acest proces transformă fluxul de lavă în particule fine de sticlă vulcanică și fragmente de bazalt, care sunt apoi depuse de valuri pe țărm.Un exemplu istoric documentat a avut loc în Hawaii în anul 1990, în timpul erupției vulcanului Kilauea. Fluxurile de lavă care au distrus orașul Kalapana au creat o plajă complet nouă, numită Kaimu, în doar câteva săptămâni. Aceasta a înlocuit vechea plajă care fusese acoperită de lavă, demonstrând viteza incredibilă cu care activitatea vulcanică poate modifica geografia de coastă.Compoziția acestui nisip este bogată în minerale precum piroxenul, olivina și magnetitul. Deoarece aceste minerale sunt bogate în fier și magneziu, ele sunt mult mai dense și mai întunecate decât cuarțul găsit pe plajele continentale. Din cauza culorii închise, albedo-ul acestor plaje este foarte scăzut, ceea ce înseamnă că absorb până la 90% din radiația solară, făcând nisipul periculos de fierbinte în zilele însorite.Din punct de vedere al conservării, plajele cu nisip negru sunt considerate resurse neregenerabile pe termen scurt. Deoarece nu există o sursă constantă de sedimente, așa cum este eroziunea munților pentru plajele de cuarț, nisipul negru dispare treptat sub acțiunea cureților maritimi odată ce erupția vulcanică încetează. Geologii de la United States Geological Survey (USGS) monitorizează constant aceste situri pentru a înțelege dinamica eroziunii costiere în zonele vulcanice active.