În Tibet, ceaiul tradițional se prepară cu unt de iac și sare în loc de zahăr.

Ceaiul cu unt, cunoscut sub numele de „Po Cha”, este o componentă vitală a dietei tibetane de peste un mileniu, fiind menționat în documente istorice încă din perioada Dinastiei Tang. Prepararea tradițională implică fierberea frunzelor de ceai negru Pemagul timp de câteva ore pentru a obține un concentrat numit „chaku”. Acest lichid este apoi bătut într-un recipient special din lemn numit „chandong” împreună cu unt proaspăt de iac și sare de munte.Din punct de vedere fiziologic, consumul ridicat de grăsimi este esențial pentru locuitorii platoului tibetan, situat la o altitudine medie de 4.500 de metri. Un singur bol de ceai poate conține până la 200 de calorii, oferind energia necesară pentru munca fizică grea în condiții de hipoxie. Sarea adăugată joacă un rol crucial în menținerea echilibrului electrolitic, prevenind deshidratarea rapidă cauzată de aerul extrem de uscat și rarefiat.Studiile antropologice arată că un adult tibetan poate consuma între 40 și 60 de căni de ceai pe zi pentru a-și menține temperatura corporală. Pe lângă beneficiile calorice, ceaiul negru utilizat este bogat în antioxidanți și polifenoli, care ajută la sănătatea cardiovasculară sub presiunea atmosferică scăzută. Această tradiție culinară demonstrează o adaptare biologică perfectă la unul dintre cele mai dure medii de pe Pământ.