Pianele moderne au 88 de clape, însă primele modele aveau doar 54.

Pianul a fost inventat de Bartolomeo Cristofori în jurul anului 1700, având inițial o întindere de doar patru octave, adică aproximativ 54 de clape. Pe măsură ce muzica clasică a evoluat, compozitori precum Ludwig van Beethoven au început să scrie piese care depășeau limitele instrumentelor de atunci. Această presiune artistică a forțat constructorii de piane să adauge constant noi clape pentru a permite interpretarea compozițiilor moderne.Compania Steinway & Sons a stabilit standardul actual de 88 de clape în anii 1880, o configurație care include 52 de clape albe și 36 de clape negre. Acest număr oferă o gamă de șapte octave plus o terță mică, acoperind frecvențe de la 27,5 Hz (nota La sub-contra) până la 4.186 Hz (nota Do din octava a cincea). Din punct de vedere fizic, adăugarea mai multor note este rară deoarece urechea umană distinge greu înălțimea sunetelor sub sau peste aceste limite.Există totuși excepții celebre în lumea producătorilor de lux, cum ar fi modelul Bösendorfer Imperial Concert Grand, care are 97 de clape. Aceste clape suplimentare sunt vopsite în negru pentru a nu deruta pianistul și sunt folosite în principal pentru a îmbogăți rezonanța armonică a întregului instrument. Deși frecvențele extreme sunt greu de perceput ca note individuale, vibrația lor simpatică oferă pianului un sunet mult mai profund și mai bogat.