Muzica electronică folosește trucuri psihologice pentru a păcăli creierul că timpul trece mai greu.

Fenomenul prin care muzica influențează percepția timpului se bazează pe modelul stocării informației în memorie. Creierul uman estimează durata unui eveniment în funcție de numărul de amintiri noi formate în acel interval. Muzica electronică modernă utilizează o densitate ridicată a evenimentelor sonore, integrând adesea între 120 și 150 de bătăi pe minut (BPM) și straturi multiple de sintetizatoare.Un studiu important realizat de cercetătorii de la Universitatea din Sussex în anul 2014 a demonstrat că stimulii auditivi complecși duc la o supraestimare a timpului scurs. Participanții care au ascultat piese cu texturi sonore bogate au raportat durate cu până la 20% mai mari decât cele reale. Acest lucru se întâmplă deoarece procesarea unei cantități mari de date auditive necesită un efort cognitiv sporit, ceea ce „ocupă” capacitatea de monitorizare a timpului.Cercetările conduse de psihologul Ruth Ogden de la Universitatea Liverpool John Moores au arătat că ritmurile rapide cresc nivelul de excitație al sistemului nervos central. Această stare de alertă accelerează ceasul intern al organismului, făcând ca secundele externe să pară mai lungi prin comparație. În plus, tranzițiile bruște și efectele sonore neașteptate previn adaptarea neuronală, menținând creierul într-o stare continuă de procesare activă.Acest mecanism psihologic este esențial în cultura clubbing, unde DJ-ii manipulează structura pieselor pentru a prelungi starea de transă a publicului. Prin alternarea momentelor de tensiune cu cele de eliberare, compozitorii de muzică electronică reușesc să transforme o compoziție scurtă într-o experiență imersivă. Astfel, timpul subiectiv devine o variabilă pe care artiștii o pot controla prin simpla ajustare a complexității sonore.