Sonda Voyager 1 funcționează continuu de peste 46 de ani folosind o baterie nucleară cu Plutoniu-238.

Lansată pe 5 septembrie 1977, Voyager 1 utilizează trei generatoare termoelectrice radioizotopice (RTG) de tip MHW-RTG. Acestea funcționează pe baza dezintegrării izotopului Plutoniu-238, care are un timp de înjumătățire de aproximativ 87,7 ani. Procesul generează căldură care este transformată în energie electrică prin termocuple, utilizând efectul Seebeck fără a folosi piese în mișcare.La momentul lansării, cele trei generatoare furnizau o putere totală de 470 de wați la o tensiune de 30 de volți. În prezent, din cauza degradării naturale a combustibilului și a termocuplelor, puterea scade cu aproximativ 4 wați pe an. Această diminuare constantă a forțat echipa de misiune de la Jet Propulsion Laboratory (JPL) să oprească încălzitoarele și instrumentele științifice neesențiale pentru a menține antena de comunicații activă.Până în 2024, Voyager 1 a parcurs peste 24 de miliarde de kilometri, devenind cel mai îndepărtat obiect creat de om. Sonda a intrat în spațiul interstelar în august 2012, o realizare confirmată de datele privind densitatea plasmei. NASA estimează că energia va fi suficientă pentru a menține cel puțin un instrument științific în funcțiune până în anul 2025 sau chiar mai târziu, demonstrând longevitatea incredibilă a sistemelor nucleare în condiții extreme.