În timpul primei călătorii în jurul lumii, echipajul lui Magellan a supraviețuit mâncând rumeguș, șobolani și piele tăbăcită.

Expediția condusă de Fernando Magellan a început în septembrie 1519 cu cinci nave și aproximativ 270 de oameni. După ce au traversat strâmtoarea care îi poartă numele, marinarii au intrat în Oceanul Pacific în noiembrie 1520. Aceștia au subestimat grav dimensiunea oceanului și au navigat timp de 98 de zile fără să întâlnească vreo sursă de aprovizionare.Cronicarul expediției, Antonio Pigafetta, a documentat condițiile atroce în jurnalul său de bord. El a descris cum biscuiții de navă deveniseră un praf plin de viermi, iar apa era galbenă și fetidă. Pentru a nu muri de foame, echipajul a recurs la consumul de rumeguș de lemn și piele de vacă folosită pentru a proteja parâmele de frecare.Pielea era atât de tare din cauza expunerii la soare și sare încât marinarii trebuiau să o înmoaie în mare timp de patru sau cinci zile înainte de a o găti pe cărbuni. Șobolanii erau considerați o delicatesă și se vindeau cu o jumătate de ducat de aur bucata, o sumă imensă pentru acea vreme. Lipsa vitaminei C a dus la izbucnirea scorbutului, boală care a ucis 19 oameni înainte ca flota să ajungă în Insulele Mariane pe 6 martie 1521.Această călătorie rămâne una dintre cele mai dure probe de rezistență umană din istorie. Din cele cinci nave plecate inițial, doar una singură, Victoria, a reușit să finalizeze circumnavigația în 1522. Doar 18 dintre membrii originali ai echipajului s-au întors în Spania la bordul acesteia, restul pierind din cauza foametei, bolilor sau conflictelor.