Oxigenul lichid are o culoare albastru pal și este atras de magneți.

Proprietățile magnetice ale oxigenului au fost demonstrate spectaculos pentru prima dată de fizicianul scoțian James Dewar în anul 1891. Acesta a observat că oxigenul lichid, obținut prin răcirea gazului sub punctul de fierbere de -183 de grade Celsius, este atras de polii unui magnet puternic.Acest fenomen se datorează paramagnetismului, o proprietate care rezultă din prezența a doi electroni neîmperecheați în orbitalii moleculari de tip pi-anti-legătură. Acești electroni creează un moment magnetic permanent care face ca molecula de oxigen să se comporte ca un mic magnet în prezența unui câmp extern.Spre deosebire de oxigen, azotul lichid este diamagnetic deoarece toți electronii săi sunt împerecheați, ceea ce înseamnă că este ușor respins de magneți. Această diferență fundamentală este utilizată în laboratoare pentru a separa sau identifica gazele atmosferice prin metode fizice.În prezent, oxigenul lichid (LOX) este vital în industria aerospațială, fiind folosit ca oxidant principal pentru rachete precum Falcon 9 sau Atlas V. Culoarea sa albastră caracteristică provine din absorbția luminii roșii, un proces cauzat de tranzițiile electronice simultane în două molecule de oxigen adiacente.