O Cameră Ames este o încăpere construită special pentru a crea iluzia optică prin care un om pare un uriaș, iar altul un pitic.

Conceptul Camerei Ames a fost inventat de oftalmologul american Adelbert Ames Jr. în anul 1934, fiind construită fizic pentru prima dată în 1946. Această iluzie se bazează pe manipularea perspectivei forțate și pe modul în care sistemul vizual uman procesează indiciile de profunzime. Deși camera are o formă de trapez neregulat, unghiurile sunt calculate matematic astfel încât, privite dintr-un punct fix, să proiecteze pe retină aceeași imagine ca o cameră dreptunghiulară standard.Într-o Cameră Ames, colțul din stânga poate fi mult mai îndepărtat de observator decât colțul din dreapta, iar tavanul este mult mai înalt într-o parte decât în cealaltă. Deoarece creierul presupune că pereții sunt paraleli și podeaua este plană, acesta atribuie diferența de mărime a imaginii retiniene obiectului sau persoanei din interior, nu distanței reale la care se află aceasta. Acest fenomen demonstrează că percepția noastră este o construcție mentală bazată pe experiențe anterioare și nu o reflectare directă a realității fizice.Cercetările efectuate la Universitatea Princeton au arătat că iluzia este atât de puternică încât persistă chiar și atunci când observatorul știe cum este construită camera. În cinematografie, regizorul Peter Jackson a utilizat versiuni mobile ale Camerei Ames pentru trilogia „Stăpânul Inelelor”. Această metodă a permis actorilor să interacționeze în timp real, menținând iluzia că personajele precum Gandalf sunt mult mai înalte decât hobiții, fără a recurge la procesare digitală costisitoare.