Sticla de tip „Vaseline” strălucește verde neon sub lumina ultravioletă deoarece conține uraniu.

Sticla cu uraniu a fost popularizată în anii 1830 de către Josef Riedel în Boemia, care a numit primele variante „Annagelb” și „Annagrün”. Această sticlă conține de obicei între 0,1% și 2% dioxid de uraniu, deși unele piese rare din secolul al XIX-lea pot ajunge la o concentrație de 25%. Fenomenul de strălucire verde neon se datorează fluorescenței, un proces fizic în care electronii din atomii de uraniu absorb fotonii UV și îi reemit sub formă de lumină vizibilă.Conform Comisiei de Reglementare Nucleară din SUA (NRC), radiația emisă de aceste obiecte este minimă și nu depășește radiația de fundal la care este expus un om zilnic. Totuși, nivelul de radioactivitate poate fi detectat cu un contor Geiger, indicând prezența izotopilor de uraniu-238. Producția comercială a fost întreruptă brusc în 1943, când guvernul SUA a confiscat toate stocurile de uraniu pentru Proiectul Manhattan în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.După 1958, restricțiile au fost ridicate, dar producătorii au început să folosească uraniu sărăcit în loc de uraniu natural pentru a reduce riscurile. Astăzi, piese celebre produse de companii precum Fenton Glass sau Boyd Glass sunt extrem de căutate de colecționari. Deși fluorescența este spectaculoasă, ea nu indică neapărat un nivel periculos de radiații, ci doar prezența elementului chimic în matricea de silicat a sticlei.