Fluieratul artistic a fost un gen muzical de elită care umplea sălile de spectacol la începutul secolului XX.

La începutul secolului XX, fluieratul artistic era considerat o formă de artă rafinată, integrată frecvent în spectacolele de tip vaudeville și în concertele de muzică clasică. Alice Shaw, cunoscută sub numele de La Belle Siffleuse, a devenit una dintre primele vedete globale ale acestui gen în anii 1880, efectuând turnee extinse în Europa și Statele Unite.Un alt nume de referință a fost Fred Lowery, care în anii 1930 și 1940 a vândut milioane de discuri, demonstrând că fluieratul poate fi un succes comercial masiv. Din punct de vedere tehnic, acești artiști foloseau tehnici avansate precum fluieratul cu limba sau cu dinții pentru a atinge note extrem de înalte și pentru a executa triluri complexe imposibile pentru un amator.Controlul diafragmei este esențial în acest proces, deoarece necesită un flux de aer constant și precis pentru a menține intonația corectă pe parcursul unor piese lungi. Declinul genului a început după cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu schimbarea gusturilor muzicale și ascensiunea muzicii pop moderne.În prezent, Masters of Musical Whistling și World Whistling Convention păstrează această tradiție vie, reunind concurenți din peste 20 de țări. Studiile de muzicologie arată că fluieratul artistic necesită același nivel de disciplină și antrenament ca studiul unui instrument clasic precum flautul sau vioara.