Inima broaștei țestoase își schimbă forma pentru a supraviețui fără oxigen.

Capacitatea uluitoare a țestoaselor de a supraviețui în condiții de anoxie (lipsă totală de oxigen) a fost studiată intens de biologi precum dr. Jeanette Wyneken. Inima acestor reptile nu are patru compartimente complet separate ca la mamifere, ci un ventricul parțial compartimentat. În timpul scufundărilor lungi, rezistența vasculară pulmonară crește, forțând sângele să ocolească plămânii prin șunturi intracardiace.Cercetările publicate în jurnale de specialitate precum Journal of Experimental Biology arată că inima își modifică volumul și geometria pentru a menține presiunea arterială la un nivel minim funcțional. Această remodelare cardiacă este susținută de rezerve mari de glicogen stocate direct în țesutul inimii, care servesc drept combustibil în absența oxigenului. De asemenea, țestoasele folosesc calciul din propria carapace pentru a neutraliza acidul lactic care se acumulează în sânge în timpul respirației anaerobe.Acest mecanism este atât de eficient încât speciile precum țestoasa cu tâmple roșii (Trachemys scripta elegans) pot supraviețui fără să respire timp de câteva luni la temperaturi scăzute. Oamenii de știință de la universități de prestigiu studiază aceste adaptări pentru a dezvolta noi tehnologii în domeniul transplantului de organe și al inimilor artificiale. Înțelegerea modului în care miocardul rezistă la stresul metabolic extrem ar putea revoluționa tratamentele pentru pacienții care au suferit atacuri de cord.