Aparatele RMN funcționează cu ajutorul heliului lichid pentru a menține magneții la temperaturi aproape de zero absolut.

Tehnologia RMN se bazează pe principiul supraconductibilității, descoperit de Heike Kamerlingh Onnes în 1911. Magneții principali dintr-un scaner RMN modern sunt fabricați din aliaje de niobiu-titan, care devin supraconductoare doar la temperaturi criogenice. Pentru a atinge această stare, bobinele sunt scufundate în aproximativ 1.500 până la 2.000 de litri de heliu lichid.Heliul este singurul element care rămâne lichid la temperaturi atât de scăzute, având punctul de fierbere la -268,9 grade Celsius. Această temperatură este cu doar 4 grade peste zero absolut. În această stare, curentul electric circulă prin bobine fără nicio rezistență, ceea ce înseamnă că nu se pierde energie sub formă de căldură și câmpul magnetic rămâne constant pe termen lung.O problemă critică în spitale este fenomenul numit 'quench', care reprezintă pierderea bruscă a supraconductibilității. Dacă magneții se încălzesc chiar și cu câteva grade, heliul se evaporă rapid și este evacuat prin sisteme de ventilație speciale. Deoarece heliul este o resursă neregenerabilă extrasă din gazele naturale, deficitul global de heliu reprezintă o provocare majoră pentru imagistica medicală modernă.Cercetările actuale de la instituții precum GE Healthcare și Siemens Healthineers vizează dezvoltarea unor magneți 'fără heliu' sau cu consum redus. Noile tehnologii, precum sistemul Freelium, utilizează doar câțiva litri de heliu sigilați ermetic, reducând dependența de această resursă rară. Totuși, majoritatea celor peste 50.000 de aparate RMN active la nivel mondial depind încă de rezerve masive de heliu lichid.