Primul computer electronic din lume, ENIAC, cântărea 27 de tone și ocupa o cameră întreagă, fiind mai puțin puternic decât un calculator de buzunar modern.

Proiectul ENIAC (Electronic Numerical Integrator and Computer) a fost inițiat în 1943 de John Mauchly și J. Presper Eckert la Universitatea din Pennsylvania. Finanțat de Armata SUA cu suma de 487.000 de dolari, acesta a fost conceput pentru a calcula tabelele de tragere pentru artilerie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.Mașinăria era un gigant tehnologic care conținea aproximativ 18.000 de tuburi vidate, 70.000 de rezistoare și 10.000 de condensatori. Consumul său de energie era de 150 kW, suficient pentru a alimenta un cartier întreg, iar căldura degajată ridica temperatura camerei la peste 50 de grade Celsius.Din punct de vedere al performanței, ENIAC putea procesa 5.000 de operații de adunare sau 385 de înmulțiri pe secundă. Această viteză era revoluționară pentru anii '40, dar este infimă față de procesoarele moderne care ating frecvențe de ordinul gigahertzilor. Programarea se făcea manual prin manipularea a mii de cabluri și comutatoare, proces care putea dura câteva săptămâni.ENIAC a rămas în funcțiune până în 1955, demonstrând pentru prima dată că circuitele electronice pot efectua calcule complexe la viteze mari. Moștenirea sa a pus bazele arhitecturii computerelor moderne și a accelerat tranziția de la calculul mecanic la cel digital. Astăzi, fragmente din ENIAC sunt expuse la Institutul Smithsonian și la Universitatea din Pennsylvania.