De ce nu se mai folosesc ligamentele din fibră de carbon?
Deși fibra de carbon este extrem de rezistentă, corpul uman respinge adesea ligamentele sintetice fabricate din acest material.
În anii '80, medicii au încercat să folosească fibra de carbon pentru reconstrucția ligamentelor genunchiului. Deși materialul era foarte solid, acesta nu se putea integra biologic sau autorepara. În timp, fibrele se degradau în particule mici care provocau inflamații cronice. Astăzi, chirurgii preferă grefele biologice deoarece permit regenerarea naturală a țesutului.
Nerd Mode
Utilizarea fibrei de carbon în chirurgia ortopedică a luat amploare la începutul anilor 1980 ca o alternativă la autogrefele tradiționale. Cercetători precum Jenkins și McKibbin au promovat acest material datorită rezistenței sale la tracțiune și a capacității teoretice de a acționa ca un schelet pentru creșterea țesutului nou. Totuși, studiile clinice pe termen lung au scos la iveală probleme majore de biocompatibilitate și durabilitate.Spre deosebire de colagenul natural, fibra de carbon este un material rigid care nu posedă proprietăți de remodelare biologică. Sub stresul mecanic constant al articulației genunchiului, fibrele sintetice sufereau un proces de fragmentare prin oboseală. Aceste fragmente microscopice se răspândeau în membrana sinovială, declanșând o reacție imunitară de corp străin și provocând sinovită cronică sau eroziuni osoase secundare.Un studiu publicat în Journal of Bone and Joint Surgery a demonstrat că rata de eșec a ligamentelor din carbon era inacceptabil de mare în comparație cu metodele biologice. În prezent, standardul de aur rămâne reconstrucția cu tendon rotulian sau tendoane ischiogondiere. Aceste grefe biologice trec printr-un proces numit ligamentizare, unde celulele pacientului colonizează grefa și o transformă într-un țesut viu și adaptabil.
Fapt verificat
FP-0007012 · Feb 20, 2026