Toate cercurile din lanuri studiate de experți s-au dovedit a fi creații umane.

Fenomenul cercurilor din lanuri a captat atenția globală în anii '70 și '80, fiind adesea atribuit în mod eronat OZN-urilor sau vârtejurilor de plasmă. Punctul de cotitură a avut loc în septembrie 1991, când britanicii Doug Bower și Dave Chorley au demonstrat publicului cum au creat sute de modele în Wiltshire, Anglia. Aceștia au utilizat unelte rudimentare, precum scânduri de lemn cu frânghii și sârme fixate pe cozorocul șepcii pentru a menține aliniamentul.Investigațiile realizate de cercetători precum Joe Nickell de la Committee for Skeptical Inquiry au confirmat că plantele sunt îndoite, nu rupte, prin aplicarea unei presiuni mecanice constante. Analizele la fața locului au identificat adesea găuri de țăruș în centrul cercurilor, puncte folosite ca ancoră pentru trasarea circumferințelor. De asemenea, s-a observat că modelele apar aproape exclusiv în zone accesibile publicului și în apropierea drumurilor, facilitând accesul creatorilor nocturni.Biologul Andrew Marshall a explicat că modificările celulare observate uneori la plantele din cercuri pot fi explicate prin procese biologice naturale de adaptare la stresul mecanic. În prezent, grupuri de artiști precum „Circlemakers” folosesc software-uri avansate și tehnologie GPS pentru a planifica modele fractale complexe care pot fi executate în doar câteva ore. Nicio dovadă științifică peer-reviewed nu a susținut vreodată o origine non-umană pentru aceste formațiuni, confirmând natura lor pur artistică sau de farsă.