Porumbeii prosperă în orașe deoarece clădirile înalte imită perfect stâncile marine unde trăiau strămoșii lor.

Porumbelul de stâncă, cunoscut sub denumirea științifică Columba livia, este originar din regiunile de coastă ale Europei, Africii de Nord și Asiei de Sud. În sălbăticie, acești porumbei își construiesc cuiburile pe fețele abrupte ale stâncilor marine, la înălțimi care îi protejează de prădătorii tereștri. Această moștenire genetică explică de ce porumbeii nu se așază aproape niciodată în copaci, preferând suprafețele plate și dure ale clădirilor.Arhitectura urbană modernă, marcată de apariția zgârie-norilor la sfârșitul secolului al XIX-lea, a creat un habitat artificial care oglindește fidel mediul lor nativ. Studiile ornitologice arată că structurile din beton și piatră rețin căldura, oferind un microclimat mai blând decât cel din zonele rurale. De asemenea, curenții de aer dintre clădiri imită fluxurile de vânt din canioane, facilitând zborul eficient al acestor păsări.Domesticirea porumbeilor a început acum aproximativ 5.000 de ani în Mesopotamia, fiind folosiți inițial ca sursă de hrană și mesageri. Ulterior, exemplarele scăpate din captivitate au format populațiile de porumbei ferali pe care îi vedem astăzi. Capacitatea lor de a se reproduce de până la șase ori pe an, combinată cu abundența hranei de proveniență umană, a dus la o explozie demografică în metropolele lumii. În prezent, se estimează că populația globală de porumbei depășește 400 de milioane de exemplare.