Secretul magiei este distragerea atenției, tehnica prin care publicul privește oriunde, mai puțin la manevra decisivă.

Conceptul de distragere a atenției se bazează pe limitele fundamentale ale procesării cognitive umane. Un studiu de referință realizat în 1999 de psihologii Daniel Simons și Christopher Chabris la Universitatea Harvard a demonstrat fenomenul numit „cecitate prin neatenție”. În acest experiment, participanții au fost rugați să numere pasele de baschet dintr-un videoclip, iar aproximativ 50% dintre aceștia nu au observat o persoană costumată în gorilă care a traversat scena timp de 9 secunde.Cercetătorii în neuroștiințe, precum Stephen Macknik și Susana Martinez-Conde de la Institutul Barrow, au explorat modul în care magicienii „hackuiesc” creierul. Aceștia au explicat că sistemul nostru vizual nu înregistrează tot ce se află în câmpul vizual, ci doar elementele pe care se concentrează atenția selectivă. Atunci când un magician face un gest mare și rapid cu o mână, ochii spectatorului urmăresc instinctiv acea mișcare, lăsând mâna cealaltă liberă să execute manevra secretă în repaus.Această tehnică funcționează deoarece creierul are o lățime de bandă limitată pentru procesarea informațiilor senzoriale. Prin utilizarea umorului, a contactului vizual sau a întrebărilor directe, magicienii încarcă memoria de lucru a spectatorului, făcând imposibilă detectarea trucului. Studiile moderne de urmărire a mișcărilor oculare (eye-tracking) confirmă că, deși ochii publicului pot fi îndreptați spre locul unde se produce manevra, creierul pur și simplu nu procesează acea imagine din cauza prioritizării altor stimuli.