În timpul unui maraton, corpul redirecționează până la 80% din fluxul sanguin de la organele interne către mușchii picioarelor.

Acest fenomen fiziologic este cunoscut sub numele de redistribuire vasculară și este guvernat de sistemul nervos simpatic. În repaus, organele abdominale primesc aproximativ 25% din debitul cardiac, însă în timpul unui efort intens, cum este un maraton de 42,195 kilometri, acest procent scade drastic sub 5%. Studiile publicate în Journal of Applied Physiology demonstrează că fluxul sanguin către mușchii scheletici poate crește de la 1 litru pe minut la peste 20 de litri pe minut.Mecanismul implică vasoconstricția splanhnică, unde arterele care alimentează sistemul digestiv se îngustează pentru a menține tensiunea arterială și a devia resursele. Această ischemie temporară a tractului gastrointestinal este motivul principal pentru care 30% până la 50% dintre sportivii de anduranță raportează simptome precum greața sau durerile abdominale. Procesul este esențial pentru termoreglare și livrarea de glucoză către fibrele musculare aflate sub stres.Cercetările efectuate de instituții precum Mayo Clinic subliniază că această adaptare evolutivă a permis strămoșilor noștri să vâneze prin persistență, alergând pe distanțe mari în condiții de căldură. Inima pompează mai rapid, iar capilarele din mușchi se dilată prin procesul de vasodilatație metabolică. Fără această prioritizare strategică a resurselor, mușchii ar intra rapid în hipoxie, provocând colapsul fizic al alergătorului în primele etape ale cursei.