Ceața este pur și simplu un nor format la nivelul solului.

Din punct de vedere meteorologic, ceața este definită ca o suspensie de picături de apă care reduce vizibilitatea orizontală la mai puțin de 1 kilometru. Acest fenomen apare de obicei prin răcire radiativă sau prin advecție, procese studiate intens de organizații precum Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA). Atunci când umiditatea relativă atinge 100%, vaporii de apă încep să se condenseze în jurul unor particule microscopice numite nuclei de condensare, cum ar fi praful sau sarea marină.Există mai multe tipuri de ceață, cea mai comună fiind cea de radiație, care se formează în nopțile senine când solul pierde rapid căldură. Un alt tip este ceața de advecție, celebră în San Francisco, unde aerul cald și umed trece peste curenții oceanici reci, precum Curentul Californiei. În aviație, ceața este clasificată în funcție de densitate, iar aeroporturile folosesc sisteme de aterizare instrumentală (ILS) de Categoria III pentru a ghida aeronavele când vizibilitatea este aproape zero.Un fapt fascinant este că ceața poate fi „recoltată” pentru apă potabilă în regiunile aride. Proiecte desfășurate în Chile și Maroc folosesc plase speciale de polipropilenă pentru a capta picăturile din ceață, reușind să colecteze până la 250 de litri de apă pe zi cu un singur panou. Acest proces demonstrează densitatea surprinzătoare a apei stocate în ceea ce pare a fi doar un abur fin. Studiile arată că diametrul unei picături de ceață variază între 1 și 100 de micrometri, fiind mult mai mică decât o picătură de ploaie obișnuită.