Anumite animale folosesc magnetita din corpul lor ca pe o busolă biologică pentru a se orienta.

Magnetita (Fe3O4) este cel mai magnetic mineral de pe Pământ și a fost esențială în dezvoltarea primelor busole de navigare în China Antică. În biologie, prezența acestui mineral a fost documentată pentru prima dată la porumbeii voiajori în anii 1970, când cercetătorii au descoperit cristale microscopice de magnetită în zona ciocului acestora.Aceste cristale sunt conectate la sistemul nervos central prin nervul trigemen, permițând creierului să proceseze variațiile de intensitate ale câmpului magnetic terestru. La albine, magnetita a fost identificată în abdomen, unde celulele senzoriale detectează fluctuațiile magnetice pentru a ajuta la comunicarea locației surselor de hrană prin „dansul albinelor”.Studiile moderne realizate de instituții precum Universitatea din Oldenburg au demonstrat că magnetorecepția este vitală pentru migrațiile sezoniere care pot depăși 10.000 de kilometri. Pe lângă păsări și insecte, s-a descoperit că și anumite bacterii magnetotactice folosesc lanțuri de magnetită pentru a se alinia cu liniile câmpului magnetic și a găsi condiții optime de supraviețuire în sedimente. Această capacitate senzorială extraordinară transformă practic planeta într-o hartă invizibilă pe care aceste specii o pot citi cu o precizie uimitoare.