„Cabinetele de curiozități” din epoca barocă au fost precursorii muzeelor moderne, expunând obiecte bizare precum „coarne de unicorn” și mumii.

Originile acestor cabinete, cunoscute sub numele de „Wunderkammern”, datează din secolul al XVI-lea, atingând apogeul în perioada Barocului. Una dintre cele mai faimoase colecții a aparținut Împăratului Rudolf al II-lea de Habsburg la Castelul Praga, acesta adunând mii de obiecte între 1576 și 1612. Aceste spații erau organizate în categorii precum „Naturalia” (creaturi și plante), „Artificialia” (obiecte create de om) și „Exotica” (obiecte din lumi îndepărtate).Un element central era cornul de unicorn, care în realitate era un dinte lung de narval (Monodon monoceros) adus de marinari din apele arctice. Valoarea unui astfel de obiect era imensă, depășind adesea greutatea sa în aur, deoarece se credea că are proprietăți magice și curative. Colecționarii nu căutau rigoarea științifică, ci uimirea și demonstrarea statutului social prin raritate.Tranziția către muzeul modern a început în 1683, când Elias Ashmole a donat colecția sa Universității Oxford, formând Ashmolean Museum, primul muzeu public din lume. Ulterior, în 1753, colecția vastă a lui Sir Hans Sloane, care cuprindea peste 71.000 de obiecte, a devenit nucleul fondator al British Museum. Aceste instituții au început să clasifice obiectele pe criterii științifice stricte, eliminând treptat elementele mitologice în favoarea educației și cercetării sistematice.