Elefanții sunt singurele mamifere terestre care nu pot să sară din cauza structurii lor osoase masive.

Din punct de vedere biomecanic, elefanții sunt proiectați exclusiv pentru stabilitate și transportul unei mase corporale uriașe. Un studiu publicat în Journal of Experimental Biology a demonstrat că oasele membrelor unui elefant sunt orientate aproape vertical, asemănător coloanelor unei clădiri, ceea ce elimină capacitatea de a acționa ca niște arcuri. Această aliniere osoasă reduce nevoia de efort muscular masiv pentru a sta în picioare, dar elimină flexibilitatea necesară pentru sărituri.Cercetătorii de la Royal Veterinary College din Londra au observat că, deși elefanții pot alerga cu viteze de până la 25 km/h, aceștia folosesc un mers special numit „mers alergat”. Chiar și la viteză maximă, biomecanica lor dictează ca cel puțin un membru să rămână în contact cu solul pentru a distribui uniform greutatea. Această limitare este cauzată și de lipsa elasticității în tendonul lui Ahile, care la alte mamifere funcționează ca un resort pentru stocarea energiei.Impactul unei căderi sau al unei sărituri ar fi catastrofal pentru un animal de 6 tone. Forța gravitațională exercitată la aterizare ar depăși rezistența structurală a oaselor lungi, ducând la fracturi iremediabile. Din punct de vedere evolutiv, elefanții nu au avut nevoie să sară pentru a supraviețui, deoarece dimensiunea lor îi protejează de majoritatea prădătorilor, iar hrana lor se află fie la nivelul solului, fie în copaci înalți unde ajung cu trompa.