Rozetele de pe blana leopardului funcționează ca o amprentă unică și un camuflaj perfect.

Modelul de colorație al leopardului (Panthera pardus) este un exemplu clasic de colorație disruptivă, un mecanism evolutiv care sparge conturul vizual al animalului. Rozetele sunt grupări de pete negre care înconjoară un centru mai închis la culoare decât restul blănii, imitând perfect modul în care lumina soarelui se filtrează prin frunziș.Studiile realizate de cercetători de la Universitatea din Bristol, publicate în jurnalul Proceedings of the Royal Society B, sugerează că evoluția acestor modele este strâns legată de habitatul specific și de comportamentul de vânătoare nocturn. Această adaptare permite leopardului să se apropie la mai puțin de 5 metri de pradă înainte de a fi observat.Din punct de vedere biologic, aceste modele sunt determinate genetic în timpul dezvoltării embrionare prin procese matematice descrise de Alan Turing în 1952, cunoscute sub numele de sisteme de reacție-difuzie. Pigmentul responsabil pentru pete este eumelanina, iar distribuția sa rămâne constantă pe tot parcursul vieții animalului.Organizații precum Panthera Corporation utilizează software de recunoaștere a modelelor pentru a identifica indivizii în sălbăticie pe baza rozetelor de pe flancuri. Această metodă este la fel de precisă ca amprentele digitale umane, permițând monitorizarea populațiilor fără a fi necesară capturarea sau marcarea fizică a felinelor.