Munții Himalaya cresc în înălțime cu aproximativ 5 centimetri pe an.

Procesul de formare a Munților Himalaya a început în urmă cu aproximativ 40-50 de milioane de ani, când subcontinentul indian s-a ciocnit de masa continentală a Eurasiei. Această coliziune a închis Oceanul Tethys și a forțat ridicarea sedimentelor marine, transformându-le în cele mai înalte vârfuri din lume. Studiile geologice moderne confirmă că placa indiană continuă să se deplaseze spre nord cu o viteză de aproximativ 5 centimetri pe an.Cercetările efectuate de instituții precum University of Colorado și datele colectate prin GPS indică faptul că această mișcare nu este uniformă pe toată lungimea lanțului muntos. În timp ce unele secțiuni se înalță rapid, altele acumulează tensiune care este eliberată periodic prin cutremure majore. Un exemplu notabil este cutremurul din Nepal din 2015, care a modificat temporar înălțimea vârfului Everest cu câțiva centimetri.Eroziunea joacă un rol crucial în modelarea acestui peisaj, deoarece ghețarii și râurile precum Indul și Brahmaputra îndepărtează cantități masive de sedimente. Totuși, rata de ridicare tectonică depășește în prezent rata de eroziune în multe zone ale masivului. Acest echilibru dinamic face ca Himalaya să fie cel mai activ sistem orogenic de pe planetă, continuând să redefinească geografia Asiei în fiecare an.