Cum a reușit egrenatorul de bumbac să alimenteze economia britanică?
Egrenatorul de bumbac a alimentat Revoluția Industrială britanică și a creat primul lanț de aprovizionare global.
Invenția lui Eli Whitney a furnizat bumbac ieftin fabricilor din Marea Britanie. Până în 1850, sudul Statelor Unite asigura 80% din necesarul de bumbac britanic. Acest comerț masiv a finanțat dezvoltarea căilor ferate, a navelor cu aburi și a sistemelor bancare moderne.
Nerd Mode
Brevetat de Eli Whitney în 1794, egrenatorul de bumbac a revoluționat procesarea fibrelor prin separarea rapidă a semințelor de bumbac. Înainte de această invenție, un lucrător putea curăța manual doar aproximativ 0,5 kilograme de bumbac pe zi. Cu noua mașinărie, capacitatea de producție a crescut de cincizeci de ori, transformând bumbacul dintr-un produs de lux într-o marfă de masă.Această explozie a producției a coincis cu dezvoltarea războaielor de țesut mecanizate în orașe britanice precum Manchester, supranumit ulterior Cottonopolis. Exporturile americane către Marea Britanie au crescut spectaculos, de la mai puțin de 200.000 de kilograme în 1791 la peste 130 de milioane de kilograme până în 1860. Această dependență reciprocă a creat o axă economică transatlantică ce a dictat politica globală timp de decenii.Impactul economic a fost atât de vast încât a forțat modernizarea infrastructurii globale. Profiturile din bumbac au fost reinvestite în construcția primelor rețele feroviare majore și în dezvoltarea flotei comerciale cu aburi. Totodată, sistemul bancar din Londra și New York s-a extins rapid pentru a gestiona creditele și asigurările necesare acestui volum imens de mărfuri, punând bazele capitalismului financiar modern.
Fapt verificat
FP-0009644 · Feb 22, 2026