În anii 1920, pasta de dinți germană Doramad era vândută ca fiind radioactivă pentru a oferi un zâmbet strălucitor.

Pasta de dinți Doramad a fost produsă de compania Auergesellschaft din Berlin, fondată de faimosul inventator Carl Auer von Welsbach. Această companie era specializată în prelucrarea pământurilor rare și a elementelor radioactive extrase din nisip de monazit. În anii 1920 și 1930, marketingul produsului se baza pe ideea că radiațiile alfa emise de toriu-232 puteau distruge microbii din gură și puteau masa gingiile la nivel celular.Pe ambalajul tubului scria clar că elementele radioactive stimulează circulația sângelui în țesuturile gingivale și întăresc apărarea naturală a dinților. Un alt argument de vânzare era capacitatea razelor de a lustrui smalțul dentar, oferind un alb radiant. Această fascinație pentru radioactivitate a fost alimentată de descoperirile lui Marie Curie, însă publicul nu făcea distincția între dozele terapeutice și cele toxice.Toriul este un metal slab radioactiv care se dezintegrează lent, având un timp de înjumătățire de 14 miliarde de ani. Deși cantitatea de toriu din fiecare tub de Doramad era relativ mică, utilizarea zilnică expunea utilizatorii la radiații ionizante direct în cavitatea bucală. Popularitatea acestor produse a scăzut drastic abia după moartea magnatului Eben Byers în 1932, care a decedat după ce a consumat cantități mari de apă radioactivă numită Radithor.După Al Doilea Război Mondial, autoritățile de sănătate au interzis utilizarea substanțelor radioactive în produsele de consum general. Cazul Doramad rămâne în istoria medicinei ca un exemplu clasic de „quackery” sau medicină șarlatană, unde lipsa reglementărilor a permis vânzarea unor substanțe cancerigene sub pretextul inovației științifice. Astăzi, tuburile de Doramad rămase sunt piese de colecție păstrate în muzee de istorie a științei sub protocoale stricte de siguranță.