Râsul funcționează ca un „lipici” social care poate sincroniza bătăile inimii persoanelor din aceeași încăpere.

Cercetările efectuate de psihologi de la University College London și Universitatea din Oxford au demonstrat că râsul este un mecanism evolutiv esențial pentru coeziunea grupurilor mari. Un studiu publicat în jurnalul „Proceedings of the Royal Society B” arată că râsul în grup crește pragul de durere prin eliberarea masivă de endorfine în creier.Acest proces biochimic nu doar că oferă o stare de bine, dar induce și o stare de hiper-reactivitate fiziologică partajată. În timpul hohotelor de râs, respirația devine sacadată și forțată, ceea ce duce la o descărcare fizică ce forțează inima să își ajusteze ritmul pentru a pompa oxigenul mai eficient. Acest fenomen este cunoscut sub numele de „entrainment” sau sincronizare fiziologică.Datele colectate prin monitorizarea EKG a participanților la spectacole de comedie arată că, după aproximativ 10 minute de interacțiune, bătăile inimii subiecților încep să bată la unison. Această aliniere funcționează ca un semnal subconștient de siguranță și apartenență, reducând nivelul de cortizol (hormonul stresului) în întregul grup.Spre deosebire de limbaj, care necesită procesare cognitivă complexă, râsul este o reacție primitivă care activează neuronii oglindă. Acești neuroni ne permit să simțim și să reflectăm emoțiile celor din jur, transformând un simplu sunet într-un instrument puternic de supraviețuire socială și stabilitate emoțională.