În America secolului al XVIII-lea, portocalele erau un lux atât de rar încât copiii le primeau ca pe o adevărată comoară în ciorapii de Crăciun.

Tradiția portocalei de Crăciun își are rădăcinile în dificultățile logistice ale secolelor XVIII și XIX. În acea perioadă, transportul maritim din Florida sau Indiile de Vest către coloniile nordice dura săptămâni întregi, ceea ce făcea ca fructele proaspete să fie extrem de scumpe. O singură portocală putea costa echivalentul câtorva zile de muncă pentru un muncitor obișnuit, transformând-o într-un cadou exclusivist.Înainte de 1880, portocalele erau considerate delicatese exotice deoarece nu existau metode de conservare prin refrigerare. Fructele erau adesea învelite individual în hârtie de mătase pentru a preveni stricarea lor în timpul tranzitului pe navele cu pânze. Această raritate a alimentat legenda Sfântului Nicolae, despre care se spunea că a aruncat pungi cu aur prin hornul unei familii sărace, aurul fiind simbolizat simbolic de culoarea portocalie a fructului.Marea schimbare a avut loc odată cu finalizarea Primei Căi Ferate Transcontinentale în 1869 și dezvoltarea tehnologiei de refrigerare de către ingineri precum Andrew Chase în 1878. Aceste inovații au permis transportul rapid al citricelor din livezile din California și Florida către marile orașe din est. Până în anii 1920, producția de masă a transformat portocala dintr-o bijuterie rară într-un aliment de bază, deși tradiția plasării lor în ciorapii de Crăciun a supraviețuit ca o amintire a vremurilor de odinioară.