În 1654, forța a 30 de cai nu a putut separa două emisfere de cupru unite printr-un vid perfect.

Experimentul a avut loc pe 8 mai 1654 în fața Dietei Imperiale de la Regensburg sub privirile împăratului Ferdinand al III-lea. Otto von Guericke, primarul orașului Magdeburg și inventatorul primei pompe de aer în 1650, a folosit două emisfere de cupru cu diametrul de aproximativ 50 de centimetri. Acestea au fost etanșate cu grăsime și piele, iar aerul din interior a fost pompat afară pentru a crea un vid parțial.Fizica din spatele fenomenului este fascinantă deoarece nu vidul „trăgea” sferele împreună, ci presiunea atmosferică externă le împingea cu o forță imensă. La nivelul mării, atmosfera exercită o presiune de aproximativ 101.325 Pascali, ceea ce înseamnă cam 1 kilogram pe fiecare centimetru pătrat de suprafață. Pentru emisferele de 50 de centimetri, forța totală care le ținea unite depășea 20.000 de Newtoni, echivalentul ridicării unei greutăți de peste două tone.Guericke a repetat demonstrația în 1656 la Magdeburg cu 16 cai și în 1663 la Berlin cu 24 de cai, obținând aceleași rezultate spectaculoase. Aceste teste au infirmat teoria aristotelică „horror vacui”, care susținea că natura urăște vidul și că acesta nu poate exista fizic. Lucrarea sa fundamentală, Experimenta Nova Magdeburgica, publicată în 1672, a pus bazele pneumaticei moderne și a înțelegerii gazelor.