Steaua Algol este cunoscută drept „Demonul” deoarece pare să clipească pe cerul nopții.

Sistemul Algol, situat în constelația Perseu la aproximativ 90 de ani-lumină de Pământ, este prototipul unei clase de stele variabile numite binare cu eclipsă. Descoperirea variației sale de luminozitate este adesea atribuită astronomului italian Geminiano Montanari în anul 1667. Totuși, cercetări recente sugerează că egiptenii antici au documentat acest fenomen cu peste 3.000 de ani în urmă în Calendarul Norocos și Nenorocos.Mecanismul din spatele „clipitului” este pur geometric. Cele două componente, Algol A și Algol B, orbitează în jurul unui centru comun de masă la o distanță de doar 9,2 milioane de kilometri. Deoarece planul lor orbital este aliniat aproape perfect cu Pământul, noi vedem cum steaua mai rece și mai mare blochează lumina stelei principale mai fierbinți în mod regulat.Acest sistem a creat ceea ce astronomii numesc „Paradoxul Algol”. Într-un sistem binar, steaua mai masivă ar trebui să evolueze mai repede, însă la Algol, steaua mai puțin masivă este cea care a ajuns deja în stadiul de subgigantă. Explicația a fost oferită de astrofizicieni prin transferul de masă între stele, unde steaua mai grea a cedat o parte din materialul său companionului său mai mic.Interacțiunea gravitațională intensă dintre cele două corpuri cerești este atât de puternică încât stelele nu sunt sfere perfecte. Forțele mareice le-au deformat în forme elipsoidale, asemănătoare unor mingi de rugby. Astăzi, Algol rămâne unul dintre cele mai studiate sisteme stelare, fiind un laborator natural pentru înțelegerea evoluției stelare și a dinamicii sistemelor binare strânse.