În timpul unui maraton, temperatura corpului poate ajunge la 40,5°C, prag care în mod normal indică o febră severă.

Eficiența mecanică a corpului uman în timpul alergării este de aproximativ 20-25%, restul energiei metabolice fiind convertit direct în căldură. Într-un studiu publicat în British Journal of Sports Medicine, cercetătorii au monitorizat atleți la Maratonul de la Boston și au observat că temperaturile rectale depășeau frecvent 39°C, atingând uneori pragul critic de 40,5°C.Acest fenomen este cunoscut sub numele de hipertermie de efort și diferă de febra indusă de boală, deoarece hipotalamusul nu modifică punctul de referință termic al corpului. În schimb, acumularea de căldură este rezultatul pur al activității musculare intense care depășește capacitatea inițială de răcire a organismului.Pentru a supraviețui acestor valori, inima unui maratonist poate pompa până la 25 de litri de sânge pe minut, direcționând o mare parte din acest volum către vasele capilare de sub piele. Glandele sudoripare pot elimina până la 2 litri de apă pe oră, folosind răcirea prin evaporare pentru a menține homeostazia și a preveni șocul termic.Dacă umiditatea este ridicată, evaporarea devine ineficientă, iar riscul de accident vascular cerebral termic crește exponențial la aceste temperaturi. Totuși, atleții antrenați dezvoltă adaptări fiziologice, precum un volum plasmatic mai mare și un prag de transpirație mai scăzut, permițându-le să performeze în siguranță la temperaturi care ar fi letale pentru persoanele sedentare.