Câinii și pisicile folosesc uneori strănutul ca pe un instrument de comunicare, nu doar ca pe o reacție fizică.

Cercetările în etologie canină arată că strănutul de joacă este un comportament de meta-comunicare esențial pentru speciile sociale. Un studiu publicat în jurnalul 'Animal Cognition' subliniază că aceste semnale ajută la menținerea contextului ludic în timpul interacțiunilor intense. Câinii folosesc acest gest pentru a 'reseta' situația și pentru a asigura partenerul de joacă de intențiile lor pașnice.Din punct de vedere fiziologic, acest tip de strănut este scurt și forțat, fiind diferit de un strănut cauzat de o iritație nazală. El apare adesea atunci când câinele este foarte entuziasmat sau când vrea să invite un alt animal la joacă. Această formă de comunicare non-verbală este crucială pentru prevenirea conflictelor în cadrul haitei sau în interacțiunile cu oamenii.La pisici, mecanismul este ușor diferit și mai puțin studiat ca semnal social pur. Totuși, medicii veterinari de la Cornell University College of Veterinary Medicine notează că entuziasmul poate declanșa o reacție a sistemului nervos autonom care duce la strănut. Deși este mai rar un semnal social intenționat ca la câini, acesta rămâne un indicator al stării emoționale ridicate a felinei.Este important de reținut că strănutul frecvent la feline poate indica prezența complexului respirator felin, cauzat adesea de Herpesvirus sau Calicivirus. În timp ce la câini strănutul este de cele mai multe ori inofensiv și social, la pisici acesta necesită o monitorizare atentă pentru a exclude infecțiile cronice. Astfel, observarea contextului în care apare strănutul oferă indicii prețioase despre sănătatea și psihologia animalului de companie.