Antrenamentul pentru maraton poate mări dimensiunea inimii și îi poate modifica structura pentru o eficiență maximă.

Fenomenul cunoscut sub numele de „inimă de atlet” reprezintă o adaptare fiziologică benignă documentată intens în medicina sportivă modernă. Studiile publicate în Journal of the American College of Cardiology arată că antrenamentul de anduranță crește masa cardiacă și volumul cavităților inimii cu până la 20% față de persoanele sedentare. Această transformare vizează în special ventriculul stâng, care este responsabil pentru circulația sistemică.Cercetările efectuate de Universitatea Harvard pe parcursul mai multor decenii confirmă că remodelarea cardiacă include atât hipertrofia excentrică, cât și dilatarea cavităților. Aceasta permite un volum bătaie mult mai mare, ceea ce înseamnă că inima pompează mai mult sânge cu mai puțin efort. În timp ce o persoană obișnuită are un puls de repaus de 60-100 de bătăi pe minut, atleții de elită precum ciclistul Miguel Induráin au înregistrat valori record de doar 28 de bătăi pe minut.Din punct de vedere istoric, acest fenomen a fost descris prima dată în 1899 de medicul suedez Salomon Henschen, care a folosit percuția pentru a observa inimile mărite ale schiorilor de fond. Tehnologia modernă, precum ecocardiografia și RMN-ul cardiac, a demonstrat că aceste schimbări sunt reversibile și nu trebuie confundate cu cardiomiopatia hipertrofică patologică. Această eficiență sporită reduce stresul asupra sistemului cardiovascular pe termen lung și îmbunătățește capacitatea de transport a oxigenului către mușchii activi.