Un căscat forțează maxilarul să se deschidă cu aproape 5 centimetri, activând simultan toți mușchii feței.

Căscatul este un fenomen fiziologic complex care implică o inspirație lungă, o fază de acme (deschiderea maximă) și o expirație rapidă. În timpul fazei de acme, maxilarul uman se poate deschide în medie între 35 și 50 de milimetri, o distanță mult mai mare decât în timpul masticației. Această acțiune pune sub tensiune mușchiul maseter și mușchii pterigoizi, generând o presiune care stimulează nervul trigemen.Un studiu publicat în revista 'Biology Letters' în 2016 de către cercetătorul Andrew Gallup a demonstrat o corelație puternică între durata căscatului și masa creierului. Echipa sa a analizat 29 de specii de mamifere, observând că animalele cu creiere mai mari și mai mulți neuroni corticali, precum oamenii și elefanții, au căscaturi semnificativ mai lungi. Acest lucru sugerează că funcția principală a căscatului este termoreglarea, răcind sângele care circulă către creier pentru a menține performanța cognitivă optimă.Din punct de vedere mecanic, căscatul funcționează ca o pompă pentru lichidul cefalorahidian și sângele venos, eliminând căldura excesivă din craniu. De asemenea, forțarea articulației temporomandibulare trimite semnale de alertă către sistemul reticulat activator din trunchiul cerebral. Deși este adesea asociat cu oboseala, căscatul este de fapt un mecanism de auto-reglare care încearcă să mențină starea de veghe în momentele de tranziție sau plictiseală.