Mașina de egrenat bumbacul a transformat deșeurile agricole într-o industrie alimentară de miliarde de dolari.

Invenția mașinii de egrenat bumbacul de către Eli Whitney în 1793 a revoluționat industria textilă, dar a creat și o problemă masivă de deșeuri. Pentru fiecare kilogram de fibră de bumbac produs, rezultau aproximativ două kilograme de semințe care nu aveau nicio utilitate practică la acea vreme.Până la mijlocul secolului al XIX-lea, aceste semințe erau adesea aruncate în râuri sau lăsate să putrezească, provocând probleme grave de mediu. Totul s-a schimbat în 1899, când chimistul David Wesson a dezvoltat un proces de rafinare care elimina mirosul neplăcut și gustul amar al semințelor, făcând uleiul comestibil.Această inovație a dus la apariția unor produse iconice precum Crisco, lansat de Procter & Gamble în 1911, care a fost prima grăsime vegetală solidă din lume. Astăzi, industria uleiului de semințe de bumbac este evaluată la peste 5 miliarde de dolari anual pe plan global.Semințele conțin aproximativ 16% ulei și 45% făină bogată în proteine, fiind utilizate acum nu doar în alimentație, ci și în hrana animalelor. Transformarea dintr-un poluant într-o resursă demonstrează cum inovația tehnologică poate crea economii circulare din resturi industriale.