Capul rechinului-ciocan funcționează ca un detector de metal biologic pentru a găsi prada ascunsă.

Capul distinctiv al rechinului-ciocan, cunoscut sub numele de cefalofoil, reprezintă una dintre cele mai avansate adaptări senzoriale din regnul animal. Această structură lată găzduiește o rețea densă de ampule ale lui Lorenzini, organe electroreceptoare care pot detecta variații de tensiune de până la 5 nanovolți pe centimetru pătrat. Această sensibilitate extremă permite rechinului să simtă câmpul bioelectric al unei pisici de mare îngropate sub 30 de centimetri de nisip.Un studiu publicat în anul 2009 de cercetătorul Stephen Kajiura de la Florida Atlantic University a demonstrat că forma capului oferă o arie de scanare mult mai mare comparativ cu alți rechini. Această configurație funcționează similar cu antena unui detector de metale, permițând o acoperire laterală vastă dintr-o singură mișcare a capului. Distanța mai mare dintre nări și ochi îmbunătățește, de asemenea, percepția stereoscopică și olfactivă binoculară.Pe lângă avantajele senzoriale, forma capului oferă și beneficii hidrodinamice esențiale. Un studiu realizat în 2012 prin simulări computerizate a arătat că cefalofoilul acționează ca o aripă de avion, generând portanță și permițând rechinului să execute viraje strânse cu o viteză uimitoare. Această agilitate este crucială pentru capturarea prăzii care încearcă să scape prin manevre rapide în mediul marin complex.