Castrații au fost primele superstaruri globale ale operei, câștigând averi comparabile cu cele ale marilor directori de companii de astăzi.

Fenomenul castraților a atins apogeul în Italia secolului al XVIII-lea, unde se estimează că aproximativ 4.000 de băieți erau supuși acestei proceduri anual. Din punct de vedere fiziologic, absența testosteronului împiedica laringele să se dezvolte și să coboare, păstrând corzile vocale scurte și flexibile. În același timp, oasele cutiei toracice continuau să crească, oferindu-le o capacitate pulmonară și o putere de proiecție a sunetului mult superioară femeilor sau copiilor.Carlo Broschi, cunoscut sub numele de scenă Farinelli (1705-1782), a fost cel mai proeminent exponent al acestei epoci. În perioada petrecută la Londra între 1734 și 1737, el câștiga sume exorbitante, onorariile sale fiind estimate la peste 5.000 de lire sterline pe an, o avere imensă pentru acea vreme. Ulterior, el a petrecut peste două decenii la curtea Spaniei, unde regele Filip al V-lea îl plătea pentru a-i cânta aceleași patru arii în fiecare seară ca tratament pentru melancolie cronică.Studiile moderne de endocrinologie confirmă că lipsa hormonilor sexuali ducea la o creștere neobișnuită a oaselor lungi ale membrelor, oferindu-le castraților o statură impunătoare pe scenă. Singura înregistrare audio care a supraviețuit aparține lui Alessandro Moreschi, ultimul castrat de la Capela Sixtină, realizată în 1902 și 1904. Deși calitatea audio este slabă, înregistrările oferă o perspectivă rară asupra timbrului lor unic, descris de contemporani ca fiind de o puritate angelică.