Termenul „iac” se referă strict la masculul speciei, nu și la femelă.

Specia Bos mutus (iacul sălbatic) și varianta sa domestică, Bos grunniens, fac parte din familia Bovidae și sunt native regiunii muntoase Himalaya. În limba tibetană, distincția dintre sexe este fundamentală pentru viața nomadă. Termenul „yak” se referă exclusiv la mascul, în timp ce femela este cunoscută sub numele de „dri” sau „nak”. Această diferențiere este esențială deoarece rolurile animalelor în economia locală sunt complet diferite.O femelă dri produce între 150 și 500 de litri de lapte pe an, o cantitate mică în comparație cu vacile europene, dar extrem de bogată în nutrienți. Laptele de dri are un conținut de grăsime de aproximativ 5% până la 9%, fiind baza pentru faimosul ceai cu unt tibetan și pentru brânza chhurpi. Masculii, pe de altă parte, sunt utilizați în principal pentru transportul poverilor la altitudini de peste 4.000 de metri și pentru carne.Cercetările publicate de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) confirmă că iacul domestic a fost esențial pentru supraviețuirea umană în Platoul Tibetan timp de peste 5.000 de ani. Confuzia lingvistică a apărut atunci când exploratorii occidentali au adoptat termenul „yak” ca nume general pentru întreaga specie. În prezent, crescătorii din Nepal, Bhutan și Tibet continuă să folosească terminologia tradițională pentru a gestiona corect turmele și resursele lactate.