Un singur strănut eliberează instantaneu până la 100.000 de picături pline de germeni în aer.

Cercetările efectuate de Massachusetts Institute of Technology (MIT) în 2014, conduse de profesoara Lydia Bourouiba, au revoluționat înțelegerea noastră despre strănut. Folosind camere de mare viteză capabile să capteze mii de cadre pe secundă, cercetătorii au descoperit că strănutul creează un „nor de gaz turbulent” care protejează picăturile de evaporare.Acest nor permite particulelor infecțioase să călătorească mult mai departe decât se credea anterior, atingând distanțe de până la 7 sau 8 metri. Un singur eveniment respirator de acest tip poate expulza între 10.000 și 100.000 de picături individuale, cu viteze ce pot depăși 150 de kilometri pe oră. Dimensiunea acestor particule variază de la câțiva microni la un milimetru în diametru.Studiile publicate în Journal of Fluid Mechanics subliniază că picăturile mici rămân suspendate în aer sub formă de aerosoli timp de câteva ore, în funcție de ventilația încăperii. Această eficiență biologică explică de ce bolile respiratorii se propagă atât de rapid în medii aglomerate. Mecanismul este un reflex involuntar controlat de centrul strănutului din bulbul rahidian, menit să curețe cavitatea nazală de iritanți.