Ciclonii se rotesc în direcții opuse în funcție de emisfera în care se formează.

Efectul Coriolis a fost descris matematic pentru prima dată în anul 1835 de către omul de știință francez Gaspard-Gustave de Coriolis. Acest fenomen apare deoarece viteza de rotație a Pământului variază în funcție de latitudine, fiind de aproximativ 1.670 km/h la Ecuator și scăzând spre zero la poli. Atunci când aerul se deplasează de la Ecuator spre poli, el își păstrează viteza de rotație inițială mai mare, ceea ce îl face să devieze față de sol.În emisfera nordică, această deviere are loc întotdeauna spre dreapta direcției de deplasare, forțând sistemele de joasă presiune să adopte o formă de spirală contra acelor de ceasornic. În emisfera sudică, forța acționează spre stânga, generând o rotație în sensul acelor de ceasornic. Acest principiu este esențial în meteorologie pentru prognozarea traiectoriei uraganelor și a taifunurilor, care sunt denumiri regionale pentru același tip de ciclon tropical.Un aspect fascinant este faptul că forța Coriolis este direct proporțională cu sinusul latitudinii, ceea ce înseamnă că este zero exact la 0 grade latitudine. Din acest motiv, ciclonii tropicali nu se pot forma în zona cuprinsă între 5 grade nord și 5 grade sud de Ecuator. Dacă o furtună ar încerca să traverseze linia ecuatorială, forța de rotație s-ar anula, iar structura organizată a norilor s-ar dezintegra rapid din cauza lipsei impulsului unghiular necesar menținerii vortexului.