Peste altitudinea de 19.000 de metri, fluidele de la suprafața corpului uman încep să fiarbă la temperatura camerei.

Limita Armstrong a fost numită după Harry George Armstrong, un medic și general al Forțelor Aeriene ale SUA care a fondat Departamentul de Medicină Spațială în anul 1947. Această zonă începe la o altitudine cuprinsă între 18.900 și 19.350 de metri. La nivelul mării, apa fierbe la 100 de grade Celsius, însă pe măsură ce urcăm în atmosferă, presiunea scade, iar moleculele de apă au nevoie de mai puțină energie termică pentru a trece în stare gazoasă.La Limita Armstrong, presiunea atmosferică scade la aproximativ 6,3 kilopascali, ceea ce reprezintă doar 6% din presiunea de la nivelul mării. În aceste condiții extreme, punctul de fierbere al apei coincide cu temperatura fiziologică de 37 de grade Celsius. Este important de reținut că sângele nu fierbe în interiorul venelor, deoarece sistemul circulator menține o presiune internă suficientă pentru a-l păstra în stare lichidă.Totuși, fluidele expuse direct, cum sunt saliva de pe limbă sau lichidul care umezește alveolele pulmonare, se transformă rapid în vapori. Un incident celebru a avut loc în 1966 la Centrul Spațial Johnson al NASA, când tehnicianul Jim LeBlanc a fost expus accidental la vid într-o cameră de testare. El a raportat că ultima sa amintire înainte de a-și pierde cunoștința, după doar 14 secunde, a fost senzația bulelor de salivă care fierbeau pe limba sa.Dincolo de acest prag, supraviețuirea fără echipament specializat este imposibilă. Lipsa oxigenului duce la hipoxie cerebrală rapidă, iar victima își pierde cunoștința în aproximativ 15 secunde. Umflarea țesuturilor, un fenomen numit ebulism, poate dubla volumul corpului dacă expunerea se prelungește, demonstrând de ce costumele presurizate sunt vitale pentru astronauți și piloții de mare altitudine.