Magneții își pierd permanent proprietățile dacă sunt încălziți peste o temperatură critică numită Punctul Curie.

Fenomenul a fost descoperit de fizicianul francez Pierre Curie, care a demonstrat în anul 1895 că proprietățile magnetice ale unui material se modifică drastic la o anumită temperatură critică. Într-un magnet, micii magneți atomici numiți momente magnetice sunt aliniați în aceeași direcție. Pe măsură ce temperatura crește, energia termică provoacă vibrații intense care perturbă această ordine.La atingerea Punctului Curie, agitația termică devine atât de puternică încât forțele de aliniere sunt învinse, iar materialul devine paramagnetic, pierzându-și magnetizarea spontană. Pentru fier, această temperatură este de exact 770°C, în timp ce pentru nichel este de 358°C și pentru cobalt de 1.115°C. Acest principiu explică de ce interiorul Pământului nu poate conține un magnet permanent uriaș.Nucleul intern al planetei este solid din cauza presiunii extreme, dar temperatura sa de aproximativ 5.430°C depășește orice prag de magnetism feromagnetic cunoscut. În schimb, magnetismul terestru este întreținut de nucleul extern lichid, compus din fier și nichel. Mișcarea de convecție a acestui fluid conductor, combinată cu rotația planetei, creează curenți electrici care generează câmpul magnetic prin inducție, un proces studiat intens de instituții precum NASA și National Geographic.