Părul tău acționează ca un sistem radar care detectează insectele înainte ca acestea să îți atingă pielea.

Fiecare folicul de păr de pe corpul uman este înconjurat de o structură specializată numită plexul rădăcinii părului. Această rețea de terminații nervoase senzoriale este conectată direct la sistemul nervos central. Atunci când un obiect extern deplasează firul de păr chiar și cu un fracțiune de milimetru, mișcarea este transmisă către acești receptori.Mecanoreceptorii asociați cu părul sunt printre cei mai sensibili din corpul uman. Aceștia pot detecta forțe mecanice infime și vibrații de joasă frecvență. Firul de păr funcționează ca o pârghie care amplifică stimulul extern, făcând posibilă detectarea paraziților mici precum căpușele sau puricii înainte ca aceștia să ajungă la epidermă.Studiile de neurobiologie arată că acești receptori trimit semnale instantanee către cortexul somatosenzorial. Această viteză de reacție a fost esențială pentru supraviețuirea strămoșilor noștri, protejându-i de insecte purtătoare de boli. Deși am pierdut mare parte din blana ancestrală, densitatea receptorilor a rămas ridicată pentru a menține această funcție de protecție.Cercetările publicate în jurnale precum Nature Neuroscience subliniază rolul fibrelor nervoase de tip A-beta și C în transmiterea acestor senzații fine. Aceste fibre permit creierului să localizeze exact locul unde a avut loc perturbarea. Astfel, părul nu are doar un rol estetic sau termic, ci reprezintă o extensie activă a sistemului nostru senzorial în spațiul tridimensional.