Centralele pe cărbune eliberează în mediu de până la 100 de ori mai multe radiații decât centralele nucleare.

Această realitate contraintuitivă a fost documentată încă din anul 1978 într-un studiu de referință publicat în revista Science de către cercetătorii J. P. McBride și colegii săi de la Laboratorul Național Oak Ridge. Studiul a demonstrat că dozele de radiații primite de populația din jurul centralelor pe cărbune sunt adesea superioare celor din jurul centralelor nucleare funcționale. Explicația rezidă în compoziția chimică a cărbunelui, care conține elemente radioactive primordiale precum uraniul-238 și toriul-232.Atunci când cărbunele este ars pentru a produce electricitate, volumul de materie scade drastic, însă mineralele radioactive nu dispar. Acestea se concentrează de până la 10 ori în cenușa rezultată, numită cenușă volantă. Deoarece centralele pe cărbune ard cantități masive de combustibil, de ordinul milioanelor de tone anual, emisiile radioactive devin semnificative la nivel cumulat. În contrast, industria nucleară este reglementată prin standarde de siguranță extrem de riguroase care impun captarea aproape totală a emisiilor.Conform Agenției pentru Protecția Mediului din SUA (EPA), cenușa de cărbune poate conține concentrații de uraniu de până la 10 părți per milion. Deși nivelul de radioactivitate per tonă este scăzut, volumul imens de deșeuri produse de termocentrale depășește barierele naturale de filtrare. Astfel, paradoxul rămâne valabil: o sursă de energie percepută ca fiind „curată” din punct de vedere radioactiv poate fi mai poluantă decât tehnologia nucleară strict monitorizată.