Fumătorii primesc anual o doză de radiații egală cu aproximativ 300 de radiografii toracice din cauza poloniului radioactiv din tutun.

Prezența poloniului-210 (Po-210) în tutun a fost documentată pentru prima dată în anul 1964 de către cercetătorii de la Școala de Sănătate Publică de la Harvard. Această substanță radioactivă provine din dezintegrarea radonului-222 din atmosferă și din utilizarea îngrășămintelor pe bază de apatită, care conțin urme de uraniu. Frunzele de tutun au perișori minusculi numiți tricomi care secretă o rășină lipicioasă, captând eficient aceste particule radioactive din aer.Atunci când țigara este aprinsă, temperatura ridicată vaporizează poloniul-210, care este apoi inhalat direct în plămâni sub formă de aerosoli. Studiile publicate în reviste precum American Journal of Public Health arată că aceste particule se acumulează în punctele de ramificație ale bronhiilor, creând puncte fierbinți de radiații alfa. Deși radiațiile alfa nu pot pătrunde prin piele, ele sunt extrem de distructive atunci când sunt emise direct în interiorul țesutului pulmonar delicat.Cercetările indică faptul că un fumător care consumă 1,5 pachete pe zi primește o doză de radiații de aproximativ 60 până la 160 mSv pe an în anumite zone ale plămânilor. Prin comparație, limita anuală de expunere pentru un tehnician radiolog sau un lucrător la o centrală nucleară este de 20 mSv. Această expunere cronică la radiații ionizante este considerată un mecanism principal, alături de gudron și alte substanțe chimice, prin care fumatul induce mutații genetice și cancer pulmonar.