Acum aproximativ 1,7 miliarde de ani, un reactor nuclear natural a funcționat spontan în Gabon, Africa.

Descoperirea a fost făcută de fizicianul francez Francis Perrin în 1972, în timp ce analiza mostre de uraniu de la mina Oklo din Gabon. El a observat că izotopul fisionabil uraniu-235 reprezenta doar 0,717% din compoziție, față de valoarea standard de 0,720% găsită oriunde altundeva în sistemul solar. Această diferență aparent mică a indicat faptul că o parte din uraniu fusese deja „ars” într-o reacție de fisiune.Cercetările ulterioare au identificat 16 situri în regiune unde au avut loc reacții nucleare în urmă cu aproximativ 1,7 miliarde de ani. La acea vreme, concentrația naturală de uraniu-235 era de aproximativ 3%, similară cu cea utilizată în reactoarele nucleare moderne de astăzi. Apa subterană care se infiltra în depozitele de gresie a acționat ca un moderator de neutroni, încetinind neutronii pentru a permite continuarea procesului de fisiune.Reactorul funcționa într-un ciclu de auto-reglare: căldura generată transforma apa în abur, ceea ce oprea reacția până când roca se răcea și apa revenea în stare lichidă. Se estimează că aceste reactoare naturale au generat o putere medie de 100 de kilowați și au funcționat timp de peste 150.000 de ani. Un aspect crucial pentru știința modernă este faptul că produșii de deșeuri radioactive, precum plutoniul, au migrat mai puțin de câțiva metri în miliarde de ani, oferind un model natural pentru depozitarea sigură a deșeurilor nucleare în formațiuni geologice.